“2 pentru viata”
Asa se numeste campania umanitara inceputa de vedeta Antenei 1, Alessandra Stoicescu, si sprijinita de UNICEF. In martie, aceasta a fost plecata intr-o misiune umanitara de 7 zile in Bangladesh, unde a realizat un documentar despre sutele de copii cu varste de pana la cinci ani, care mor zilnic din cauza deshidratarii severe provocate de bolile diareice. E incredibil cum o boala atat de lipsita de importanta pentru noi (se poate trata cu ajutorul unor banale suplimente de zinc), poate face atatea ravagii intr-o tara precum Bangladesh-ul.
Acum cateva zile, a fost prezentat documentarul pe Antena 1. Pe mine m-a impresionat foarte mult, va spun sincer. Costul tratamentului pentru un copil este de 1 Euro. Cu toate astea, 200 de copii mor zilnic pentru ca nu si-l pot permite!!! 
Daca vreti sa ajutati si voi in vreun fel, puteti trimite un SMS la 848 prin care veti dona 2 Euro campaniei “2 pentru viata”, salvand astfel, viata a 2 copii, practic.
Eu una, asa am facut, si nu va pot descrie sentimentul de implinire care m-a cuprins stiind ca am putut face ceva pt ei….
Va las aici si un link catre blog-ul Alessandrei Stoicescu, daca vreti sa aflati mai multe detalii, atat despre vizita ei in Bangladesh, cat si despre campania inceputa.
http://alessandrastoicescu.blogspot.com/
Add a comment 07/05/2009
despre “The Gift”
asa cum am promis, desi cu 2 zile intarziere 
, revin cu un post despre filmul asta. “The Gift” a fost doar working-title-ul (desi mi se parea mai nimerit), lansarea fiind facuta sub numele de “Echelon Conspiracy”. Un inginer (american, cum altfel? ) ), aflat in Bangkok, primeste la hotel un pachet continand un telefon de ultima generatie (se pare ca ar fi vorba de conceptul Nokia Aeon). Asta ar fi “gift”-ul. Pana aici, totul frumos si de invidiat, de-ti vine sa iei primul avion catre BKK si sa te cazezi in acelasi hotel doar-doar… (cand o sa vedeti telefonul, o sa-mi dati dreptate). Doar ca asta micu` (de telefon vorbim) e mai smecher decat credeam, intrucat americanu` incepe si primeste niste mesaje cel putin ciudate, de la un expeditor necunoscut (deocamdata). Mai intai sub forma unei reclame a hotelului, care il invita sa profite de promotiile de weekend, ceea ce si face, si isi amana zborul, pentru a afla, a doua zi, ca avionul in care ar fi trebuit sa fie si el, s-a prabusit imediat dupa decolare si toti pasagerii au murit; apoi il ajuta sa castige o avere in cazinourile din Praga. Ce sa mai, in punctul asta, mai ca eram si eu cu bagajele facute. Dar le-am desfacut repede, pentru ca…
Lucrurile incep sa ia o intorsatura destul de urata, iesind la iveala faptul ca in spatele mesajelor sta un proiect numit Echelon (american si el, of course 
), care vrea sa-l vada pe inginerul nostru nici mai mult nici mai putin decat mort
Hai ca nu am de gand sa va povestesc tot filmul, ca, de fapt, nu asta era ideea. Filmul in sine e asa, aparent foarte comercial, cu impuscaturi, urmariri cu masini etc.
Ceea ce mi-a atras mie atentia a fost proiectul Echelon in sine. E vorba de o super-retea globala care detine informatii despre tot ceea ce se intampla in lume. Cu alte cuvinte, toti si fiecare dintre noi suntem urmariti, IN TIMP REAL, prin tot felul de variante: camere web, camere de supraveghere, interceptarea apelurilor telefonice si a SMS-urilor, interceptarea e-mail-urilor etc. Ceea ce, daca ar fi atat de adevarat pe cat se spune in film, ar fi destul de scary, pare-mi-se… Acuma nu ca as face eu cine stie ce, dar de ce sa stie NSA (National Security Agency – SUA) ca va scriu eu pe blog o data la doua zile sau de 15 ori pe zi?
Mi s-a cam furnicat pielea cand m-am gandit cat de controlati am putea fi…
Pentru ideea asta, v-as recomanda filmul. A, da, si pentru telefonul ala
Va pup,
Ina.
P.S.: intrati pe www.echelonconspiracy.com si vedeti ca aveti in coltul din dreapta sus o optiune prin care puteti pune intrebari vezi-doamne Echelon-ului. Eu am avut rabdare sa astept sa raspunda cineva si m-a surprins ce raspuns lung si elaborat am primit la o intrebare puerila Asta asa, daca nu aveti ce face
2 comentarii 05/05/2009
Azi vorbim despre…
…un film pe care l-am vazut aseara asa, aproape din greseala, dar care, spre surprinderea mea, mi-a placut mult.
Asa ca, diseara, despre “The Gift” si nu numai…
1 comentariu 03/05/2009
“Block Bach”
In seara asta, am fost la teatru, asa cum mi-am propus. Daca la “Umbre de lumina” am fost ceva mai reticenta cu impinsul de la spate, ei bine, de data asta, v-o spun pe sleau: “Block Bach” TREBUIE vazut. Desigur, pentru Razvan Mazilu, care e fenomenal ca in toate celelalte spectacole ale lui; pentru Monica Petrica, extrem de feminina si foarte talentata; dar, MAI ALES pentru CRBL, care, pe mine una, m-a uimit. Il stiam talentat si hazliu, dar mi-a intrecut orice asteptari.
Am plecat din sala incarcata de energie, desi avusesem o zi groaznica si ajunsesem in Bucuresti extrem de obosita. Cand am iesit de la teatru insa, parca toata oboseala si tot stresul disparusera.
Ce sa mai vorbim, mie una mi-a placut mult spectacolul asta si vi-l recomand si voua. Chiar merita!
2 comentarii 01/05/2009
Again, la teatru…
Ieri mi-am luat bilete la “Block Bach”. Va fi joi, la Odeon. Ca de fiecare data, si acum ma voi duce fara sa fi citit ceva in prealabil despre spectacolul asta, din acelasi motiv: nu vreau sa ma asez pe scaun cu nici un fel de preconceptii.
Deocamdata stiu doar atat:
- va fi ceva non-conformist;
- va fi muzica de Bach;
- vor fi Razvan Mazilu, Monica Petrica si CRBL.
Mai multe informatii joi seara/vineri dimineata.
Add a comment 28/04/2009
Umbre de lumina
Da, e vorba de one-man-show-ul lui Razvan Mazilu.
L-am vazut alaltaseara. Mie imi place artistul Razvan Mazilu, prin definitie. Mi se pare o sursa inepuizabila, mereu reinventandu-se, pentru a oferi, de fiecare data, cate o alta fata a personalitatii sale. L-am descoperit cu adevarat in 2004, o data cu “Portretul lui Dorian Gray”. De atunci, i-am urmarit evolutia. M-a surprins de fiecare data cu aceeasi originalitate. Si nu m-a dezamagit nici acum.
Spectacolul ar putea fi catalogat de multi drept “prea contemporan pentru gustul meu…n-am inteles nimic”. Ei bine, tocmai asta e si ideea. Dansul contemporan lasa foarte mult loc de interpretare, asa ca e foarte normal sa iesi din sala cu o viziune proprie asupra a ceea ce tocmai ai vazut. Libertatea pe care o da fiecarui spectator de a-si modela propria versiune, adaptata la educatie, varsta, statut, fire etc…in asta consta succesul acestor 60 de minute pline de muzica, poezie, dans si pasiune.
Daca e un spectacol bun? Din punctul meu de vedere, DA. Vi-l recomand, daca va place dansul contemporan sau daca va place poezia lui St. Aug. Doinas, de ce nu… Eu, una, si acum mai aud repetandu-se, ca un ecou, versurile.
Astazi nu ne sarutam, nu ne dorim. Stand la adapost de anotimp fermecat, astazi ne despartim cum s-au despartit apele de uscat…
Add a comment 26/04/2009
Buna tuturor!
Desi imi place mai mult sa citesc pe un blog decat sa scriu, m-am hotarat sa imi fac propriul “coltisor de discutie” pentru ca simteam nevoia unui loc in care sa se vorbeasca si despre lucruri precum ultimul spectacol vazut, cele mai “hot-spot”-uri din diferite orase, “scanarea” anumitor vedete si din alte puncte de vedere decat avere, iubiti/iubite, scandaluri etc.
Asa ca…bine ati venit pe blogul meu. Sper sa va placa aici si sa reveniti cu placere, de fiecare data cand vreti sa cititi si “altceva”.
Cu drag,
Ioana Horgoş
1 comentariu 26/04/2009
